Pe Calea Cuvântului

Ne-avântăm voioși pe-o Cale
A Cuvântului din care
Își hrănesc "săracii" în Vale
Duhul gata de plecare
Spre-a Lui culmi spirituale;

Scriptura Valea ne-adapă
Cu lumină pe cărări,
Până în „Zorii” ce ne scapă
De a nopții încercări,
Unde am umblat pe apă
Doar prin sfinte încredințări.

Fântâna neprihănirii
Ne-adăpă setea comună
După Ziua întâlnirii
Când o trâmbiță ne-adună
În vederea răsplătirii
Și din care Domnul sună.

Munții din adânc de ape
Înălțând piscul spre zări,
Spun mai mult decât încape
În a minților cămări
Despre etică și-agape,

Despre cât e de aproape
Ceasul ultimei chemări,
Când a sufletului pleoape
Vor fi șterse de întristări
Ca-n Lumină să-și adape
Ochii noii înfățișări.

Da! Ne-apropiem de locul
Unde sufletul se-oprește
Spre-ași deschide tainic cortul
Pentru Cel ce-i stabilește
Și-i întinde orizontul,

Căci El scrie epitaful
Fiecărui duh în parte
Și închide paragraful
Multelor clepsidre sparte,
Cântărind cu grijă praful
Fiecăreia în parte.

19/06/2023*Ioan Hapca
(Zaragoza)